In ciuda vremurilor triste si sceptice in privinta adevarurilor religioase pe care le traim si a faptului ca nu prea mergem la biserica, multi oameni isi afirma credinta in Dumnezeu, conform unui sondaj recent realizat de Reader’s Digest pe un esantion de 9.207 europeni.
In uniunea Europeana, pe ansamblu, 46% din cei intervievati considera ca avem nevoie de religie pentru a ne ajuta sa facem deosebirea dintre bine si rau. Acelasi sondaj arata ca romanii sunt cei mai credinciosi dintre europeni, 98,8% din cei chestionati sustinandu-si credinta in Dumnezeu. In crestere fata de anul 2000, cand 88% din romani raspundeau afirmativ la aceasta intrebare.
Romania, in prezent detine recordul la divorturi, furturi, violuri, crime si la cel mai mare pacat numit avort (pruncucidere), dar in acelasi timp ne batem cu pumnul in piept ca suntem credinciosi. Bisericile sunt goale in timpul saptamanii, nici la Sfintele liturgii de Duminica nu participa prea multi, liturgie de la care un adevarat crestin nu lipseste si nici nu participa cu intarzaiere, in schimb, toate bisericile sunt arhipline in cele doua mari sarbatori de peste an. Asta ne arata ca ignoranta face parte din viata crestinului roman si ca multi "credinciosi" se duc in casa Lui Dumnezeu de ochii lumii sau poate pentru a se intalni unii cu altii.
In aceste zile, dupa sarbatoarea Craciunului, Preotii ne reamintesc in predicile lor despre Irod care ne cutremura si acum doar auzindu-i numele, si nu putem intelege cruzimea acelui imparat care nu-si dadea seama ca omul nu poate impiedica voia Lui Dumnezeu. 14.000 de prunci ucisi cu discernamant, cu sange rece, fara nicio tresarire, 14.000 de prunci luati de la piepturile mamelor care urlau, implorand indurare... Este greu de imaginat un asemenea tablou, greu de crezut... greu de trait. Atunci, Irod a pricinuit pruncilor imparatia cerurilor, iar lui si-a pricinuit osanda vesnica.
La fel de ingroziti suntem si acum, cand ne amintim ca sute de mii de prunci au fost omorati incepand cu anii ‘90 pana in prezent in tara noastra. Nu, nu Irod a fost criminalul de data asta... chiar mamele insarcinate isi dadeau acceptul ca pruncii sa le fie smulsi din pantece. Ma intreb, cum poti decide ca un copil este nedorit inainte de a-l naste, de a-l vedea? Cum mai poti zambi, cum poti trai dupa ce iti ucizi copilul? E o sentinta finala si definitiva? Nici o scuza nu exista in a-ti omora pruncul nenascut, indiferent de greutati si saracie, daca mama tot nu-l doreste, chiar si după nastere, exista multi oameni care doresc sa adopte un copil. Calaii acestor atrocitati cred ca avortul consta in extirparea unor celule. Uita ca indiferent de varsta pe care o avem, dinainte sa ne nastem pana murim, tot din celule suntem formati. De ce n-am legaliza crima? Poate ar trebui scrisa o istorie contra factuala a avortului: cine s-ar fi nascut si cine nu, de la marile personalitati pana la vecinii nostrii. Sa ne privim in ochi unii pe altii, fata in fata, intrebandu-ne: oare noi cum de-am scapat?
Sa nu uitam si ca multi copii, chiar in acest moment, sufera din cauza despartirii parintilor prin josnica despreunare, la moda astazi, numita divort. Din moment ce aproape 99% din populatia romaniei sunt credinciosi, la fel si rata divorturilor o gasim, din pacate, printre crestinii practicanti. Biblia arata, mai mult decat clar, faptul ca Dumnezeu uraste divortul (Maleahi 2:16) si ca impacarea si iertarea ar trebui sa fie semnele din viata credinciosilor. (Luca 11:4; Efeseni 4:32).Conform Bibliei, planul lui Dumnezeu este ca odata facut, angajamentul casatoriei sa fie pentru intreaga viata. “Asa ca nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ce a impreunat Dumnezeu, omul sa nu desparta”(Marcu 10,1-12); (Matei 19:6).
Unele biserici accepta in prezent patru cununii religioase la aceeasi persoana. Patru juraminte in fata Lui Dumnezeu. De aici si numarul mare de divorturi. Ne amintim ca in urma cu cateva luni sinodul a interzis divortul si recasatorirea la preoti si nu stim exact de ce aceasta decizie a fost luata atat de tarziu, din moment ce Dumnezeu uraste divortul dintotdeauna. Stim si ca cel mai bun model pentru un credincios a fost si este preotul care, pana nu de mult, divorta, se recasatorea, dupa care predica. Indiferent ca este preot sau altceva, un adevarat crestin nu iubeste provizoriu, nu iubeste si lasa si iar iubeste. Un credincios adevarat niciodata nu va spune: "Divortez pentru ca nu ne mai intelegem". Acesta va fi mereu constient ca dorinţa de impacare nu e sentiment ci este porunca de la Dumnezeu. Pentru ca unirea celor doi intr-un singur trup vine de la Ziditorul a toate, iar divortul vine de la diavol, numit "despartitorul". Credinciosul adevarat nu poate fi instrumentul diavolului.
Uneori ma intreb, nu cumva poligamia musulmana se aseamana putin cu cele patru cununii religioase ale credinciosului nostru? Legea islamica permite musulmanilor sa aiba pana la patru sotii, la fel si unele biserici care permit unui singur credincios cate patru cununii in fata altarului, diferenta minora consta in aceea ca musulmanului ii este permis sa le tina pe toate patru nevestele odata in brate, iar credinciosului nostru (amaratul de el) ii este permis sa-si tina nevestele in brate cate una, pe rand, dupa fiecare cununie religioasa.
Nu parintii care divorteaza sufera cu adevarat ci copiii acestora. Pentru copil va fi greu de inteles motivul pentru care s-a ajuns la divort, ne spun psihologii. In majoritatea cazurilor parintele care obtine custodia, chiar daca este un bun crestin, va fi tentat sa arunce toata vina asupra celuilalt parinte, asumandu-si in fata copilului rolul de sot perfect. Este una dintre cele mai mari greseli care se pot face dupa divort, in special daca genul copilului este feminin. Ca exemplu, fetita, care ulterior va creste si va avea la randul ei o relatie, va purta o frica permanenta sa nu repete experienta mamei, pentru ca nu-i asa, daca mama a fost perfecta pentru fostul sot si tot a ajuns la divort, nici ea, copilul care a crescut, nu are nici o garantie ca un comportament ireprosabil nu o va scuti de asa ceva. Psihologii atrag atentia si prin faptul ca persoanele care au trecut printr-un divort, copii fiind, sunt mult mai predispuse si ele la divort decat cei care au fost scutiti de asa ceva. Putini sunt cei, daca mai exista, care tin cont, si putini sunt cei care isi asuma cu adevarat partea lor de vina in cadrul unui divort, fara sa-si dea seama de efectele pe termen lung asupra copilului.
Din pacate, conceptia despre familie sufera o dramatica modificare. Mai grav este ca peste tot in lume institutia familiei isi pierde din popularitate, cu alte cuvinte asistam la un puternic declin al familiei si al valorilor. Unica speranta pentru salvarea celei mai profunde dintre relatiile umane este sa ne rugam mai mult. Dumnezeu sa ne ajute pe toti si sa ne aiba sub paza Lui. Doamne ajuta.
Romania, in prezent detine recordul la divorturi, furturi, violuri, crime si la cel mai mare pacat numit avort (pruncucidere), dar in acelasi timp ne batem cu pumnul in piept ca suntem credinciosi. Bisericile sunt goale in timpul saptamanii, nici la Sfintele liturgii de Duminica nu participa prea multi, liturgie de la care un adevarat crestin nu lipseste si nici nu participa cu intarzaiere, in schimb, toate bisericile sunt arhipline in cele doua mari sarbatori de peste an. Asta ne arata ca ignoranta face parte din viata crestinului roman si ca multi "credinciosi" se duc in casa Lui Dumnezeu de ochii lumii sau poate pentru a se intalni unii cu altii.
In aceste zile, dupa sarbatoarea Craciunului, Preotii ne reamintesc in predicile lor despre Irod care ne cutremura si acum doar auzindu-i numele, si nu putem intelege cruzimea acelui imparat care nu-si dadea seama ca omul nu poate impiedica voia Lui Dumnezeu. 14.000 de prunci ucisi cu discernamant, cu sange rece, fara nicio tresarire, 14.000 de prunci luati de la piepturile mamelor care urlau, implorand indurare... Este greu de imaginat un asemenea tablou, greu de crezut... greu de trait. Atunci, Irod a pricinuit pruncilor imparatia cerurilor, iar lui si-a pricinuit osanda vesnica.
La fel de ingroziti suntem si acum, cand ne amintim ca sute de mii de prunci au fost omorati incepand cu anii ‘90 pana in prezent in tara noastra. Nu, nu Irod a fost criminalul de data asta... chiar mamele insarcinate isi dadeau acceptul ca pruncii sa le fie smulsi din pantece. Ma intreb, cum poti decide ca un copil este nedorit inainte de a-l naste, de a-l vedea? Cum mai poti zambi, cum poti trai dupa ce iti ucizi copilul? E o sentinta finala si definitiva? Nici o scuza nu exista in a-ti omora pruncul nenascut, indiferent de greutati si saracie, daca mama tot nu-l doreste, chiar si după nastere, exista multi oameni care doresc sa adopte un copil. Calaii acestor atrocitati cred ca avortul consta in extirparea unor celule. Uita ca indiferent de varsta pe care o avem, dinainte sa ne nastem pana murim, tot din celule suntem formati. De ce n-am legaliza crima? Poate ar trebui scrisa o istorie contra factuala a avortului: cine s-ar fi nascut si cine nu, de la marile personalitati pana la vecinii nostrii. Sa ne privim in ochi unii pe altii, fata in fata, intrebandu-ne: oare noi cum de-am scapat?
Sa nu uitam si ca multi copii, chiar in acest moment, sufera din cauza despartirii parintilor prin josnica despreunare, la moda astazi, numita divort. Din moment ce aproape 99% din populatia romaniei sunt credinciosi, la fel si rata divorturilor o gasim, din pacate, printre crestinii practicanti. Biblia arata, mai mult decat clar, faptul ca Dumnezeu uraste divortul (Maleahi 2:16) si ca impacarea si iertarea ar trebui sa fie semnele din viata credinciosilor. (Luca 11:4; Efeseni 4:32).Conform Bibliei, planul lui Dumnezeu este ca odata facut, angajamentul casatoriei sa fie pentru intreaga viata. “Asa ca nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ce a impreunat Dumnezeu, omul sa nu desparta”(Marcu 10,1-12); (Matei 19:6).
Unele biserici accepta in prezent patru cununii religioase la aceeasi persoana. Patru juraminte in fata Lui Dumnezeu. De aici si numarul mare de divorturi. Ne amintim ca in urma cu cateva luni sinodul a interzis divortul si recasatorirea la preoti si nu stim exact de ce aceasta decizie a fost luata atat de tarziu, din moment ce Dumnezeu uraste divortul dintotdeauna. Stim si ca cel mai bun model pentru un credincios a fost si este preotul care, pana nu de mult, divorta, se recasatorea, dupa care predica. Indiferent ca este preot sau altceva, un adevarat crestin nu iubeste provizoriu, nu iubeste si lasa si iar iubeste. Un credincios adevarat niciodata nu va spune: "Divortez pentru ca nu ne mai intelegem". Acesta va fi mereu constient ca dorinţa de impacare nu e sentiment ci este porunca de la Dumnezeu. Pentru ca unirea celor doi intr-un singur trup vine de la Ziditorul a toate, iar divortul vine de la diavol, numit "despartitorul". Credinciosul adevarat nu poate fi instrumentul diavolului.
Uneori ma intreb, nu cumva poligamia musulmana se aseamana putin cu cele patru cununii religioase ale credinciosului nostru? Legea islamica permite musulmanilor sa aiba pana la patru sotii, la fel si unele biserici care permit unui singur credincios cate patru cununii in fata altarului, diferenta minora consta in aceea ca musulmanului ii este permis sa le tina pe toate patru nevestele odata in brate, iar credinciosului nostru (amaratul de el) ii este permis sa-si tina nevestele in brate cate una, pe rand, dupa fiecare cununie religioasa.
Nu parintii care divorteaza sufera cu adevarat ci copiii acestora. Pentru copil va fi greu de inteles motivul pentru care s-a ajuns la divort, ne spun psihologii. In majoritatea cazurilor parintele care obtine custodia, chiar daca este un bun crestin, va fi tentat sa arunce toata vina asupra celuilalt parinte, asumandu-si in fata copilului rolul de sot perfect. Este una dintre cele mai mari greseli care se pot face dupa divort, in special daca genul copilului este feminin. Ca exemplu, fetita, care ulterior va creste si va avea la randul ei o relatie, va purta o frica permanenta sa nu repete experienta mamei, pentru ca nu-i asa, daca mama a fost perfecta pentru fostul sot si tot a ajuns la divort, nici ea, copilul care a crescut, nu are nici o garantie ca un comportament ireprosabil nu o va scuti de asa ceva. Psihologii atrag atentia si prin faptul ca persoanele care au trecut printr-un divort, copii fiind, sunt mult mai predispuse si ele la divort decat cei care au fost scutiti de asa ceva. Putini sunt cei, daca mai exista, care tin cont, si putini sunt cei care isi asuma cu adevarat partea lor de vina in cadrul unui divort, fara sa-si dea seama de efectele pe termen lung asupra copilului.
Din pacate, conceptia despre familie sufera o dramatica modificare. Mai grav este ca peste tot in lume institutia familiei isi pierde din popularitate, cu alte cuvinte asistam la un puternic declin al familiei si al valorilor. Unica speranta pentru salvarea celei mai profunde dintre relatiile umane este sa ne rugam mai mult. Dumnezeu sa ne ajute pe toti si sa ne aiba sub paza Lui. Doamne ajuta.
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu