Depinde oare atitudinea noastra fata de om, de infatisarea lui? Noi intotdeauna observam oamenii frumosi, ne place sa-i privim pentru ca e placut sa urmaresti frumusetea. Frumusetea este darul lui Dumnezeu, caci El l-a creat pe om desavarsit. Insa pacatul a denaturat atat de mult personalitatea umana, incat frumusetea omului s-a risipit in timp, aproape in intregime. Observam ca astazi se desfasoara peste tot in lume concursuri de frumusete. Pe fetele participantelor s-au mai pastrat inca licariri ale frumusetii Evei. Pacat ca nimanui nu-i trece prin minte sa desfasoare un concurs de frumusete a sufletului si inimii, ceea ce este cu mult mai de pret decat frumusetea exterioara, caci exteriorul poate fi inselator.
Se spune ca un tanar, om corect, cinstit si muncitor, era in cautarea perechii lui, isi cauta viitoarea sotie. Idealul lui era: in primul rand sa fie frumoasa, inalta, trasa ca prin inel. In al doilea rand, desteapta si educata. Si in al treilea rand, ingrijita si, desigur, sa stie sa gateasca. Odata la o serata el a intalnit-o pe fata visurilor sale. Era foarte frumoasa. Avea ochi stralucitori, gene lungi si intunecate, o piele gingasa cu o usoara rumeneala. Ti se taia rasuflarea din cauza frumusetii sale. Prinzand curaj, tanarul s-a apropiat de ea pentru a face cunostinta. Fata i-a zambit binevoitor intingandu-i usor mana. Din acel moment intre cei doi s-a infiripat o frumoasa poveste de dragoste. In scurt timp a urmat nunta, extaz, admiratie, veselie - totul era parca un vis. Dar in curand visul celor doi s-a spulberat. Tanara doamna nu putea si nici nu-si dorea sa administreze gospodaria casnica, asa ca el era nevoit sa faca totul singur. Asa au inceput certurile. Dupa doar cateva luni de zile barbatul nu a mai rezistat si s-a mutat la parinti. Frumusetea s-a dovedit a fi doar exterioara. Sotia lui nu a vrut sa cedeze in nimic, nu ierta supararile. Toti cei din jur se mirau: cum poate o asemenea frumusete izbitoare sa cuprinda in sine atata rautate si venin?
Iata, cat de amarnic putem gresi punandu-ne nadejdea doar in frumusetea exterioara! Inteleptul Solomon a spus: „Desmierdarile sunt inselatoare, si frumusetea este desarta, dar femeia care se teme de Domnul va fi laudata“(Proverbe 31:30). Omul care se mandreste cu frumusetea lui exterioara devine increzut in sine, se comporta sfidator fata de alti oameni. De aceea, atunci cand faci cunostinta cu omul, important este sa nu fi vrajit de frumusetea exterioara, ci sa te straduiesti sa cercetezi caracterul lui.
Iata si o alta istorie, povestita de o femeie. Atunci cand ea s-a mutat intr-un alt oras, noul ei vecin s-a dovedit a fi un om foarte urat. Ea era uimita pana in ce masura poate fi slutita fata unui om. Asa ca nu prea ii placea sa-l intalneasca. In scurt timp insa, femeia s-a imbolnavit grav, si fiind singura nu avea parte de ingrijirea cuvenita. Vecinul cel urat, singurul dintre toti cei din jur, o ajuta mult si cu mare dragoste. Acest om in varsta si sarac, impartea cu ea ultimele firimituri, sedea mai mereu la patul ei, o consola, insufla speranta in inima femeii, spunandu-i ca nu este singura, ca Dumnezeu niciodata nu o va parasi.
Atunci cand necazurile si intunericul s-au spulberat, femeii asteia i se parea ca nimeni din lume nu are asemenea ochi duiosi si o voce atat de melodioasa ca vecinul ei inimos. Pentru ea nu mai exista un om mai minunat, un om care pur si simplu stralucea prin frumusetea sa interioara, frumusete care nu se stinge niciodata.
De asemenea se povesteste despre o fata care se jena foarte mult de mama ei, deoarece fata si mainile femeii erau desfigurate din cauza cicatricelor. Atunci cand prietenele ii veneau in vizita, fiica isi ruga mama sa plece undeva si sa se intoarca doar dupa plecarea acestora. Insa, intr-o zi mama i-a povestit fiicei sale cauza pentru care arata asfel si cum au aparut cicatricele. I-a marturisit ca in trecut, intr-un mare incediu provocat de furtuna, fiica ei care pe atunci era o copilita, cu totul micuta, se afla intr-o odaie acoperita de flacari, in momentul izbucnirii incendiului, iar mama a scos-o din foc protejad-o de flacarile mistuitoare. In acel moment fiica s-a aruncat in bratele mamei sarutandu-i cicatricele teribile si cerandu-si iertare pentru purtarea ei.
Sa incercam sa dezvoltam in noi, tot mai mult, capacitatea de a vedea frumusetea interioara a oamenilor, caci frumusetea exterioara cu timpul se va stinge, iar frumusetea caracterului va ramane pentru totdeauna. „O femeie cinstita este mai de pret decat margaritarele. Inima barbatului se increde in ea, si nu are lipsuri. Ea ii face bine, si nu rau, in toate zilele vietii sale“ (Proverbe 31:10-12).
Se spune ca un tanar, om corect, cinstit si muncitor, era in cautarea perechii lui, isi cauta viitoarea sotie. Idealul lui era: in primul rand sa fie frumoasa, inalta, trasa ca prin inel. In al doilea rand, desteapta si educata. Si in al treilea rand, ingrijita si, desigur, sa stie sa gateasca. Odata la o serata el a intalnit-o pe fata visurilor sale. Era foarte frumoasa. Avea ochi stralucitori, gene lungi si intunecate, o piele gingasa cu o usoara rumeneala. Ti se taia rasuflarea din cauza frumusetii sale. Prinzand curaj, tanarul s-a apropiat de ea pentru a face cunostinta. Fata i-a zambit binevoitor intingandu-i usor mana. Din acel moment intre cei doi s-a infiripat o frumoasa poveste de dragoste. In scurt timp a urmat nunta, extaz, admiratie, veselie - totul era parca un vis. Dar in curand visul celor doi s-a spulberat. Tanara doamna nu putea si nici nu-si dorea sa administreze gospodaria casnica, asa ca el era nevoit sa faca totul singur. Asa au inceput certurile. Dupa doar cateva luni de zile barbatul nu a mai rezistat si s-a mutat la parinti. Frumusetea s-a dovedit a fi doar exterioara. Sotia lui nu a vrut sa cedeze in nimic, nu ierta supararile. Toti cei din jur se mirau: cum poate o asemenea frumusete izbitoare sa cuprinda in sine atata rautate si venin?
Iata, cat de amarnic putem gresi punandu-ne nadejdea doar in frumusetea exterioara! Inteleptul Solomon a spus: „Desmierdarile sunt inselatoare, si frumusetea este desarta, dar femeia care se teme de Domnul va fi laudata“(Proverbe 31:30). Omul care se mandreste cu frumusetea lui exterioara devine increzut in sine, se comporta sfidator fata de alti oameni. De aceea, atunci cand faci cunostinta cu omul, important este sa nu fi vrajit de frumusetea exterioara, ci sa te straduiesti sa cercetezi caracterul lui.
Iata si o alta istorie, povestita de o femeie. Atunci cand ea s-a mutat intr-un alt oras, noul ei vecin s-a dovedit a fi un om foarte urat. Ea era uimita pana in ce masura poate fi slutita fata unui om. Asa ca nu prea ii placea sa-l intalneasca. In scurt timp insa, femeia s-a imbolnavit grav, si fiind singura nu avea parte de ingrijirea cuvenita. Vecinul cel urat, singurul dintre toti cei din jur, o ajuta mult si cu mare dragoste. Acest om in varsta si sarac, impartea cu ea ultimele firimituri, sedea mai mereu la patul ei, o consola, insufla speranta in inima femeii, spunandu-i ca nu este singura, ca Dumnezeu niciodata nu o va parasi.
Atunci cand necazurile si intunericul s-au spulberat, femeii asteia i se parea ca nimeni din lume nu are asemenea ochi duiosi si o voce atat de melodioasa ca vecinul ei inimos. Pentru ea nu mai exista un om mai minunat, un om care pur si simplu stralucea prin frumusetea sa interioara, frumusete care nu se stinge niciodata.
De asemenea se povesteste despre o fata care se jena foarte mult de mama ei, deoarece fata si mainile femeii erau desfigurate din cauza cicatricelor. Atunci cand prietenele ii veneau in vizita, fiica isi ruga mama sa plece undeva si sa se intoarca doar dupa plecarea acestora. Insa, intr-o zi mama i-a povestit fiicei sale cauza pentru care arata asfel si cum au aparut cicatricele. I-a marturisit ca in trecut, intr-un mare incediu provocat de furtuna, fiica ei care pe atunci era o copilita, cu totul micuta, se afla intr-o odaie acoperita de flacari, in momentul izbucnirii incendiului, iar mama a scos-o din foc protejad-o de flacarile mistuitoare. In acel moment fiica s-a aruncat in bratele mamei sarutandu-i cicatricele teribile si cerandu-si iertare pentru purtarea ei.
Sa incercam sa dezvoltam in noi, tot mai mult, capacitatea de a vedea frumusetea interioara a oamenilor, caci frumusetea exterioara cu timpul se va stinge, iar frumusetea caracterului va ramane pentru totdeauna. „O femeie cinstita este mai de pret decat margaritarele. Inima barbatului se increde in ea, si nu are lipsuri. Ea ii face bine, si nu rau, in toate zilele vietii sale“ (Proverbe 31:10-12).
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu